Inceput de cresa

Pentru mine a fost greu, recunosc, m-am stresat peste masura, am avut multe ganduri si temeri legate de cresa. Stresul meu era provocat in mare parte de ideea ca Thomas este prea mic ( 1an si 9luni ) de a incepe cresa. Si ca stresul sa fie la cote maximeau venit in completare si povestile mamicilor si a persoanelor din jurul nostru despre amintirile mai putin placute din procesul acomodarii la cresa. A fost cea mai grea alegere de cand sunt mamica! Am avut multe frici: ca nu se va integra, ca nu va dormi sau nu va manca…

  1. Prima saptamana a fost una foarte grea. De fiecare data dupa ce il lasam, aveam sentimentul ca il abandonez si imi faceam procese de constiinta ca poate nu am facut alegerea potrivita. Primele doua zile nu a plans deloc. A treia zi a inceput sa planga de cum am intrat in gradinita. Mi s-a rupt sufletul cand l-am vazut cum plange si cum ma tine strans cu manutele lui mici sa nu plec. Era cat pe ce sa cedez si sa imi iau puiul inapoi, dar m-am adunat si dupa ce am reusit sa-l linistesc am intrat impreuna in grupa unde ne-a intampinat una dintre educatoare care l-a luat in brate si l-a dus in mijlocul copiilor. Eu am plecat cu lacrimi in ochi si cu inima franta asteptand cu nerebdare ora la care sa mergem dupa el. Ce mi s-a parut foarte ciudat a fost linistea din casa. Mi se parea ca nu mai aveam nimic de facut: nu tu sa adun jucariile imprastiate peste tot, resturile de mancare aruncate sub masa, zgomotul sertarelor din bucatarie si a vaselor aruncate pe jos. Era o liniste ciudata cu care nu eram obisnuita si instant mi-au dat lacrimile. Imi lipsea foarte mult!
  2. A doua saptamana lucrurile s-au mai imbunatatit. A inceput sa planga din ce in ce mai putin, sa adoarma singur si sa se implice in activitati. Acasa era vesel, il vedeam mai receptiv si am observat aparitia unor cuvinte noi in vocabular.
  3. A treia saptamana a fost mult mai bine. A avut chiar si zile in care nu a plans si era nerabdator sa intre in grupa. Toata lumea imi spunea ca s-a acomodat repede fata de alti copii. 

Una peste alta eu sunt multumita de alegerea facuta. Ma bucur ca am intalnit persoane calde, empatice, blande care isi dau silinta sa le fie bine copiilor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s